Gimnaziul Cobani are cantină pentru elevi

Începând din acest an Gimnaziul Cobani are cantină pentru copiii din școală. Cantina a fost amenajată în clădirea veche a școlii (care datează din anul 1936), în spațiul în care se afla biblioteca școlară, care a fost mutată în fosta cancelarie.

Spațiul a fost renovat și dotat cu ustensilele necesare pentru pregătirea mesei care este servită zilnic celor 87 elevi din clasele primare. Amenajarea cantinei a fost finanțată din bugetul școlii la inițiativa directorului Nicolae Albu.

Aprovizionarea cantinei cu apă a fost realizată cu ajutorul fostului elev al școlii – Alec Zamă care predă în prezent la Grand View University din Statele Unite. Datorită aportului său, în blocul vechi al școlii a fost amenajat și un spațiu sanitar dotat cu apă caldă, uscătoare de mâini și dozatoare de săpun lichid.

Rîul Prut de la înălțimea fostului pichet de grăniceri

Vara trecută am fost la scăldat la Prut. Fiind în trecere pe lîngă fostul pichet de grăniceri, am decis să urc pe punctul de observare de acolo pentru a admira de la înălțime împrejurimile. Puteți vedea în fotografiile de mai jos panorama care mi s-a deschis în fața ochilor.

Adio, Constantin Țurcanu!

Săptămîna trecută am aflat o veste foarte tristă. Pe 26 noiembrie, la vîrsta de 66 de ani, s-a stins unul din cei mai cunoscuți oameni din satul nostru – domnul Constantin Țurcanu. De domnia sa, dar și de familia acestuia, mă leagă multe amintiri.

Domnul Constantin a fost director de școală în perioada în care am fost copil și am făcut studiile în sat. Soția lui, doamna Vera, mi-a fost dirigintă în clasele gimnaziale, iar mezinul lor Radu – coleg de clasă în aceeași perioadă.

Îmi amintesc cum mergeam în cabinetul dumnealui să ne cerem voie să organizăm cîte o serată, cum negociam pînă la ce oră aveam voie să ținem discoteca. Îmi aduc aminte și de felul său blajin de a vorbi, de pildele și glumele pe care obișnuia să le facă.

Despre un elev care nu prea se omora cu învățătura obișnuia să zică: apoi pe capul lui te poți da cu sania, că nu are multe încrețituri. Dar cel mai cunoscut proverb al său era: păstrează haina cît e nouă și sănătatea cît ești tînăr.

Din păcate sănătatea dumnealui s-a ispravit prea devreme. Odată cu trecerea sa în eternitate am impresia că a mai murit o părticică din lumea copilăriei mele – o perioadă în care totul părea posibil, iar învățătorii din școală păreau niște zei care le știau pe toate.

Dumnezeu să vă odihnească! Nu vă vom uita niciodată!

Apus de soare pe Movila Țiganului, Suta de Movile

Aseară am admirat un apus de soare pe Movila Țiganului – cel mai înalt deal din ansamblul natural Suta de Movile. Ceea ce vedeți jos este o livadă frumoasă de prune. Oamenii tocmai îi culegeau roadele și le încărcau în camion.

Am gustat și eu din ele. Erau foarte bune. Despre Suta de Movile am scris mai pe larg în acest articol. Click mai jos pentru a vedea filmarea de la cei 60 m înălțime. Cîți dintre voi ați urcat vreodată acolo?

Liceul Teoretic Cobani in fotografii

Dacă vă e dor să revedeți școala din Cobani, o puteți face în galeria de mai jos. Dacă nu ați mai fost prin sat demult, s-ar putea să aveți o supriză plăcută, pentru că înfățișarea Liceului Teoretic Cobani s-a schimbat destul de mult în bine în ultimii ani (albumul e disponibil si aici).

Uratorii din Cobani în prag de 2015

Anul acesta am avut parte de o vreme foarte frumoasă de Revelion. Acest lucru a fost un motiv în plus pentru copii să pornească prin sat cu plugușorul, cu capra, iar în prima zi din an, cu sorcova și semănatul.

Ca să vă faceți o idee, puteți arunca un ochi pe galeria de poze de mai jos sau aici.

Vizită de iarnă la centrul turistic La Fontal, Pădurea Domnească

E iarnă. De ieri ninge întruna. Tocmai m-am întors din rezervația Pădurea Domnească. Am fost în vizită la centrul turistic La Fontal unde mi-am clătit retina cu peisaje frumoase și am înghețat zdravăn cu degetele pe aparatul foto. Dar ce nu face omul în numele artei?!

Revin după ce mi se dezmorțesc mîinile. Poate scot la capăt articolul.

(după vreo jumătate de oră de stat la sobă)

Mîinile dezmorțite, sufletul încălzit, fotografiile urcate pe Flickr. Așadar putem continua. După cum ziceam mai sus, ieri ninsoarea a ajuns și la noi în sat. Și dacă tot s-a lăsat îndelung așteptată, acum nu se mai dă dusă. Ați vrut iarnă adevărată? Iaca poftim: omăt, frig, viscol, drumuri înzăpezite. Tot tacîmul.

Și fiindcă eram tentat să-mi încerc aparatul foto iarna, oportunitatea a apărut imediat cu o mașină 4×4 ce mă aștepta la portiță să mă ducă La Fontal. M-a dus, m-a așteptat cuminte în frig, după care m-a adus înapoi acasă cu tot cu fotografii.

O parte din ele sînt mai jos, tot albumul aici.