Peisajele pitoreşti din satul Cobani

Vara trecută echipa Asfalt de Moldova nu a stat cu mîinile în sîn. A străbătut ţara în lung şi în lat. A vizitat şi satul Cobani. Rezultatul acestei vizite îl puteţi vedea în filmuleţul de mai jos.

Satul Cobani în timpul războiului

Mesaj de la Daniela Pociumbeanu – locuitoare a satului Cobani.

Buna ziua, e foarte frumos ceea ce faci, Andrei. Mă refer la site-ul despre Cobani, felicitări e o realizare deosebită!

Cînd eram mică, străbunica îmi povestea foarte des o istorie care pe atunci îmi părea o poveste. Nu am spus-o nimănui niciodată, din ce cauză nici eu nu știu. Am sa v-o scriu mai jos…

În timpul războiului nemții au avut de doua ori tabăra pe locul unde este acum monumentul în cinstea eroilor.Prima data la începutul războiului. Atunci erau binevoitori cu sătenii, dacă aveau nevoie de ceva – oua, găini, lapte – cereau de la locuitorii satului şi în schimb lăsau conserve de-ale lor. Străbunica locuia unde locuiește acum mătușa mea Vera Cechină(Cozmici. Pe atunci aceasta era ultima casa din sat aşa că atunci cînd soldaţii germani aveau nevoie de ceva, veneau mai întîi la dînsa.

Odată soldații au venit dar acasă erau doar copii. Gospodarii aveau purcei mici aşa că nemţii au prins unul și l-au luat cu ei. Cînd s-a întors străbunica, copii plîngeau – porcul nicăieri. După aceia oamenii care treceau pe lîngă tabăra nemților povesteau în sat că ei țineau purcelul cela pentru distracții. Cînd peste cîteva luni au plecat, au adus porcul înapoi, era cel puțin de 2 ori mai mare decît ceilalţi purcei. Aici partea hazlie a istoriei se încheie.

În 1944 cînd fasciştii se retrăgeau au organizat din nou pentru scurt timp o tabara pe acel loc. De această dată erau înrăiți și îi considerau pe toți trădători. În ultima zi au mers prin sat și au adunat barbati. Cîţi exact – nu ştiu, dar printre ei a nimerit şi străbunelul meu Mihail. I-au adunat acolo la marginea taberei, i-au obligat să sape o groapă şi apoi au fost toţi executaţi.La cîteva zile după ce s-au încheiat luptele, sătenii i-au dezgropat şi i-au înmormîntat din nou în cimitir.

1 septembrie – prima zi de şcoală

Uite că a trecut vara. Timpul zboară cu o viteză incredibilă. Parcă ieri era ianuarie. Mai e un pic şi te pomeneşti că a mai trecut un an din viaţă.

Îmi amintesc cu drag de anii cînd viaţa era împărţită în perioade de şcoală şi de vacanţă. Lucrurile erau atît de simple pe atunci. Ziua de 1 septembrie era o sărbătoare.

Părinţii îmi pregăteau hăinuţe noi şi curate, îmi puneau în ghiozdan cărţi şi rechizite şi, fiind dascăli, mă luau împreună cu ei la şcoală.

De 1 septembrie eram tare emoţionat. Mergeam să-mi revăd colegii şi prietenii. Cu o poezie sau un cîntecel pregătit din timp, cu flori în mînă pentru învăţătoare, careul festiv de început de an şcolar avea o semnificaţie aparte.

1 septembrie mirosea a toamnă, a nerăbdare şi a vopsea proaspătă. Astăzi în Moldova mii de şcolari vor păşi pentru prima dată pragul şcolii. Bobocei vor veni şi în liceul din satul Cobani.

Liceul Teoretic Cobani a fost renovat peste vară. S-a muncit mult astfel că şcoala îşi aşteptă copiii în haine de sărbătoare, nerăbdătoare să-i primească în prag.

Vă urăm bun venit în lumea cărţilor! Să ne auzim de bine!