Limba noastră e limba română

Azi în Moldova sărbătorim limba noastră. Se cîntă, se dansează, se recită poezii. Dar pun pariu că dacă ar fi să întrebăm aleatoriu oameni obişnuiţi de pe stradă, nici jumătate nu ar şti să spună ce anume celebrează.

Astăzi ar trebui să fim mîndri că am reuşit să trecem prin 50 de ani de comunism fără să ne uităm identitatea, deşi ni s-a fabricat o istorie, ni s-a băgat pe gît o cultură străină şi ni s-a spus că facem parte din alt neam.

Ar fi bine ca începînd de astăzi să avem curajul să spunem că noi, basarabenii dintre Prut şi Nistru, avem o limbă din strămoşi lăsată – aceasta este limba română!

Satul Cobani e în primele 4 sate din Moldova

Probabil că mulţi dintre voi ştiaţi că blogul satului Cobani a fost înscris în concursul „Cel mai cel sat din Basarabia” organizat de blog pentru Basarabia.

Astăzi s-au anunţat rezultatele concursului. Satul Cobani este pe podium – a ocupat locul 3 la distanţă de 0.8 puncte de cîştigător. În total la concurs au participat 47 de sate basarabene.

Click aici pentru punctaje şi clasament.

La multi ani, Moldova!

La mulți ani, dragă țară! Noi chiar te iubim!

Minunea din satul Cobani (1)

Prima parte – Visul

În acea noapte moș Simion avu un vis ciudat. Se făcea că era din nou mic, era o iarnă friguroasă cu zăpadă cât gardul. Era în sanie împreună cu tatăl său, se întorceau în Cobani din satul vecin.

”Dii, Bălane!” îndemna tatăl său calul în liniștea ce domnea în jur. Ecoul răsună de câteva ori în depărtare apoi căzu rănit la pământ. Un covor gros de o albeață sclipitoare acoperea totul cât vedeai cu ochii.

”Trrrrr!” opri la un moment dat tatăl său calul, se ridică în picioare în sanie și întinse mâna cu degetul arătător ațintit în depărtare. Copilul se ridică pe șezute și privi în acea direcție. La început nu observă nimic. Doar vârfuri de copaci scufundați în zăpadă, apoi ochii i se obișnuiră cu lumina.

În depărtare se vedea vârful unei stânci ca spatele unui uriaș adormit de vreme, iar alături un punct negru. Tatăl său tăie din nou aerul cu mâna în acea direcție apoi se întoarse cu fața spre el. Și în acel moment micul Simion aproape că uită să mai respire.

În față sa nu mai era tatăl său, ci un bărbat tânăr cu fața blândă care emana un fel de lumină pe lângă care până și albeața orbitoare a zăpezii părea palidă. ”Nu uita, Simion! Nu uita niciodată!” spuse în cele din urmă bărbatul.

Apoi decorul se schimbă brusc așa cum se întâmplă de multe ori în vise. Copilul se pomeni în casa părintească. Pe lejancă, lângă sobă își trăia ultimele zile bunica sa. Simion stătea pironit locului, incapabil să miște un deget.

Cu un efort vădit, bătrâna se ridică într-un cot și întinse o mână uscată spre el. ”Apă, Sinionică… Oleacă de apușoară!” după care se culcă înapoi istovită.

Înapoi în realitate, moș Simion se trezi din vis cu un spasm, o mișcare necontrolată care aproape că îl aruncă din pat. Nu mai avusese niciodată un vin atât de real, atât de tulburător. Își coborî fruntea plină de riduri în palmele sale obosite și răsuflă de câteva ori adânc.

Galerie video

Un filmulet creat de echipa Asfalt de Moldova cu și despre satul Cobani.

Istoria satului Cobani

Cei interesați să afle mai multe despre istoria satului Cobani o pot face citind documentul de mai jos. Acesta conține o sinteză a informațiilor pe care le-am găsit referitor la istoria satului Cobani. Lectură plăcută!

Vezi acest document pe Scribd

Satul Cobani între istorie şi tradiţie

Situat în regiunea de nord a Republicii Moldova la aproximativ 200 km de capitala Chişinău, satul Cobani este o localitate frumoasă care se zbate între istorie şi legendă.

Conform ultimelor investigaţii istorice satul Cobani este localitatea cu cea mai timpurie atestare documentară de pe teritoriul Republicii Moldova. Originea satului este legată de așezările Zubreuţi și Vasileuți care erau situate în lunca Prutului, principala ocupație a locuitorilor acestora fiind pescuitul.

Cei care doreau să treacă râul spre Iași, Botoșani ocolind vama coborau la pescarii cu bărci, plăteau niscaiva bani și treceau râul. ”Pe unde ai trecut Prutul?” întrebau călătorii. ”Mai jos de Suta de movile…” răspundea de cele mai multe ori cineva. ”Cu bani?” întrebau primii. ”Cu bani, cu bani!” răspundeau ei.

Astfel a avut loc asocierea acestor localități cu numele Cubani. Prima menționare a satului cu denumirea Cubani apare la 3 iunie 1374 în Documentele privind Istoria României (veacurile 14-15):

„Inundațiile devastatoare ale Prutului i-au silit pe pescari să schimbe năvoadele pe coase și pluguri, aceștia și-au mutat cuiburile lângă stâncile ocrotitoare de pe râul Camenca, aducând pe vatra noua și supranumele Cubani. Astfel Zubreuții, zis și Vasileuții Mari, s-au contopit intr-o singura așezare Cubani.”

Locuitorii din Zubreuti și Vasileuti au luat cu ei și denumirea de Cubani atunci când s-au mutat peste deal și au format o localitate ce se găsea pe drumul comercial spre Ștefăneștii. O mare parte din locuitori s-au mutat din cauza inundațiilor, alții fiind forțați să părăsească Zubreuții și Vasileuții de către generalul Garting, guvernatorul Basarabiei din a cărui moșie făcea parte această zonă.

În acea perioadă a fost construită biserica din lemn tare care a ajuns până în zilele noastre ca un monument de arhitectură națională medievala. Cele două denumiri Cubani și Cobani fac referire la numele localității din arhiva românească și cea rusească, ambele erau folosite pentru a se referi la același sat.